Modalitati de tratament interventional in stenozele intracraniene
ICAD Tratamentul stenozelor intracraniene : directii Dr. Alexandru Dimancea 15 Iulie 2026 10 min citire <- Înapoi la articole Introducere Ateromatoza intracraniana sub forma stenozelor (sau ingustarilor) intracraniene reprezinta unul dintre mecanismele de accident vascular cerebral (AVC) ischemic acut la persoana adulta. O stenoza intracraniana devine simptomatica in momentul in care conduce la producerea unui AVC ischemic. De obicei, stenozele simptomatice sunt mai mari de 70% din calibrul vasului sanatos (atlfel zis, mai putin de o treime din vas ramane pentru curgerea sangelui, restul sunt placi de colesterol). Tratamentul endovascular (angioplastia stenozei cu balon, stent intracranian sau amandoua) este insotit de un risc de complicatii non-neglijabil (Vezi Ateromatoza intracraniana – notiuni introductive). Cu toate acestea, acest tratament poate fi propus unor pacienti corect selectati, deoarece riscul de recidiva ischemica in ciuda tratamentului medicamentos ramane ridicat. 10-50% Dintre cauzele de AVC ischemic in lume. la peste 70% reducere de calibru o stenoza arteriala este considerata ca fiind semnificativa. pana la 20% in primul an Sansa de repetare a unui AVC ischemic din cauza unei stenoze intracraniene semnificative. Stenozele intracraniene : modalitati de tratament Pana in prezent, nu exista un tratament endovascular preferat in mod universal. Fiecare centru cu expertiza din lume si-a definit in timp propria strategie de tratament care a parut ca functioneaza cel mai bine pentru populatia pe care o trateaza. Ce ramane insa cert este ca pentru un prim AVC ischemic din cauza unei stenoze intracraniene, se recomanda ca prima indicatie tratamentul medicamentos si schimbarea stilului de viata. Ce inseamna aceasta? Control tensional optim : valoare sistolica < 140 mmHg Tratament cu statina pentru scaderea LDL colesterol (zis si ‘colesterol rau’) sub 70 mg/dl Scadere ponderala si includere intr-un program de exercitii fizice Control al valorilor glicemice (la diabetici) Dubla antiagregare plachetara ( = tratament cu aspirina + clopidogrel ) Astfel, de exemplu in studiul randomizat CASSISS (despre care am vorbit in articolul precedent) riscul de repetare AVC ischemic in teritoriul arterei cu stenoza a fost de 11% la 3 ani, sub tratament medicamentos maximal si stil de viata schimbat. Tratament interventional Cum a fost mentionat mai sus, “cate bordeie, atatea obiceie” cum spune o vorba romaneasca. Fiecare centru a alege sa trateze stenozele intracraniene simptomatice la un anumit moment (vezi indicatiile de mai jos) si prin tehnici nuantat diferite. Cand alegem sa tratam o stenoza intracraniana? La peste 70% Reducere a calibrului vascular La mai mult de 1 saptamana Distanta de ultimul eveniment ischemic (AVC/AIT) Dupa cel putin 1 AVC Ce a avut loc in ciuda tratamentului medicamentos maximal Experienta In cadrul centrelor cu expertiza in stenting-ul intracranian Angioplastia cu balon Angioplastia cu balon reprezinta o tehnica de baza in tratamentul interventional al stenozelor intracraniene, implicand “umflarea” de scurta durata a unui balon la nivelul stenozei pentru a dilata artera la acest nivel, fara a plasa si un stent intracranian definitiv. In acest sens exista studiul randomizat BASIS (publicat in 2024), ce cumuleaza experienta a peste 30 de centre de expertiza in tratamentul AVC-ului ischemic din China. Studiul a reusit sa randomizeze (adica sa imparta in mod egal si echitabil) aprox. 500 de pacienti intr-un grup interventional (ce a primit tratament medicamentos maximal si a acceptat realizarea angioplastiei cu balon) si un grup control (doar tratament medicamentos maximal). Medicii au urmarit riscul de recidiva ischemica (adica aparitia unui nou AVC in teritoriul arterei cu stenoza) pana la un an dupa includerea in studiu si cel de deces in primele 30 de zile dupa includerea in studiu. Adunate, ratele au fost de 4.4% in grupul interventional versus 13.5% in grupul control. Altfel spus, angioplastia cu balon adaugata tratamentului medicamentos a redus de aproape 3 ori riscul de AVC ischemic si de deces la acesti pacienti. Au existat o serie de reguli si precautii in cadrul acestui studiu: Au fost excluse cazurile cu AVC prin ocluzie de artere perforante din cauza stenozei intracraniene (fara efect pe vasul mic deja inchis) Balonul intracranian a fost umflat pana la maximum 70% din calibrul vasului sanatos Au fost folosite baloane special concepute pentru circulatia cerebrala Foarte important de precizat, umflarea submaximala (sub 70%) a balonului este esentiala, aceasta reducand in teoria efectul “plugului de zapada” asupra originii vaselor perforante, de la nivelul vasului parinte afectat de ateromatoza. Vasele perforante ce se desprind in unghi drept din vasul parinte, pot fi inchise in momentul plasarii stentului, prin dislocarea placii de colesterol Angioplastia cu stent pe balon Pana la acest moment, nu exista studii clinice randomizate care sa demonstreze unanim superioritatea stenturilor intracraniene fata de tratamentul medicamentos. Cu toate acestea, pot exista situatii selectate in care plasarea unui stent pe balon poate recalibra cu succes vasul cerebral. In acest sens, fiind in general structuri rigide, acestea vor intampina dificultati de a fi navigate la nivelul vaselor tortuoase (curbate) si se va evita plasarea acestora la nivelul vaselor stenozate, unde placa de colesterol este in imediata apropiere a vaselor perforante (la fel, pentru a evita inchiderea acestora). In practica, aceste stenturi pot fi utilizate pentru segmente arteriale drepte, mai ales la nivelul arterei carotide interne si arterelor vertebrale, unde perforantele sunt in numar mai redus. Angioplastia cu stent auto-expandabil Sunt stenturi mai flexibile, cu o forta radiala mai redusa in comparative cu cele pe balon; de aceea, se preteaza unor segmente vasculare mai tortuoase. Global, rata de stenoza intra-stent este de sub 10% pe studii extensive (practic, riscul sa se ingusteze in timp stentul insusi prin recul elastic sau depunerea de colesterol pe suprafata sa). De obicei, plasarea unui stent intracranian auto-expandabil poate necesita angioplastia cu balon in prealabil, pentru dilatarea zonei de stenoza. Angioplastie cu stent activ farmacologic Exista mai multe modele de stenturi farmacologic active, care sunt tapetate pe suprafata cu diverse substante antitrombogene (care reduc tendinta plachetelor sangvine sa trombozeze pe suprafata lor) sau antiproliferative (care impiedica multiplicarea excesiva a celulelor pe suprafata lor). Majoritatea datelor asupra stenturilor farmacologic active sunt colectate din literatura cardiologica, unde aceste stenturi sunt utilizate de mult timp. Fata de stenturile de tip ‘bare metal’ (adica doar din aliaj
Stenoza intracraniana ca mecanism al AVC ischemic
ICAD Stenozele vaselor cerebrale – mecanism de AVC ischemic Dr. Alexandru Dimancea 04 Iulie 2026 10 min citire <- Înapoi la articole Introducere Ateromatoza sau ateroscleroza intracraniana este responsabila de aproximativ 10% dintre accidentele vasculare cerebrale (AVC-uri) ischemice (adica prin ‘infundare de vas’) la populatia caucaziana (incluzand populatia europeana). Mai mult, in populatia asiatica (in special, Asia de est), constituie pana la 50% dintre cauzele de AVC ischemic. Se poate vorbi despre ateromatoza intracraniana simptomatica, in contextul unei stenoze (sau ingustari) pe un vas cerebral mai mare de 70% din calibrul vasului, care a determinat un AVC sau un atac ischemic tranzitor (AIT) recent, in teritoriul de distributie al acelei artere. Aceste notiuni de tipul ‘stenoza simptomatica‘ sau ‘semnificativa‘ (= mai mare de 70%) sunt esentiale pentru a intelege literatura medicala pe acest subiect si eforturile medicilor de a gasi tratamentul cel mai bun al acestei patologii. Rata de recurenta ischemica (= sansa sa se intample din nou un AVC ischemic) poate ajunge pana la 20% in primul an dupa primul AVC, in ciuda celui mai bun tratament medicamentos. 10-50% Dintre cauzele de AVC ischemic in lume. la peste 70% reducere de calibru o stenoza arteriala este considerata ca fiind semnificativa. pana la 20% in primul an Sansa de repetare a unui AVC ischemic din cauza unei stenoze intracraniene semnificative. Scurt istoric: studiul SAMMPRIS Studiul SAMMPRIS ( = Stenting versus Aggressive Medical Therapy for Intracranial Arterial Stenosis), publicat in 2011, a fost primul studiu serios care a comparat stenting-ul + tratament medicamentos cu tratamentul medicamentos singur pentru stenozele intracraniene simptomatice. Studiul a utilizat un stent intracranian numit Wingspan (actual nu se mai foloseste pe scara larga), cu o forta radiara mare, pentru stentarea leziunilor intracraniene. Au fost recrutati pacienti cu stenoze semnificative (peste 70% reducere a calibrului vasului) ce au suferit un eveniment vascular (AVC sau AIT) cu maxim 30 de zile inainte de includerea in studiu. Toti pacientii (si stentati si non-stentati) au avut parte de tratament medicamentos maximal: Control tensional optim : valoare sistolica < 140 mmHg Tratament cu statina pentru scaderea LDL colesterol (zis si ‘colesterol rau’) sub 70 mg/dl Scadere ponderala si includere intr-un program de exercitii fizice Control al valorilor glicemice (la diabetici) Dubla antiagregare plachetara ( = tratament cu aspirina + clopidogrel ) Au fost inclusi 451 de pacienti, care au primit fie doar tratament medicamentos, fie tratament medicamentos + stenting al stenozei intracraniene, bine echilbrati intre cele 2 grupuri. Rezultatele acestui studiu nu au fost pe seama asteptarilor. In grupul pacientilor stentati, rata de AVC post-procedural sau de deces in primele 30 de zile a fost de 14.7% versus de doar 5.3%. Cu toate acestea, dupa 30 de zile si pana la finalul perioadei de urmarire, rata de AVC a fost egala intre cele 2 grupuri. Practic, aceasta sugereaza ca perioada din jurul sau imediat de dupa stenting pare a fi critica pentru evolutia pacientilor (atunci au avut loc cele mai multe evenimente nefavorabile). Aceste rezultate au descurajat foarte mult comunitatea medicala, neurologica si neuroradiointerventionala pentru mai multi ani la rand. Au fost aduse o serie de critici la adresa studiului SAMMPRIS : Stenting-ul realizat ‘grabit’, prea repede dupa AVC : in medie, sub 7 zile – cat timp placa de colesterol putea fi inca ‘calda’ (activa, fragila) Experienta insuficienta a operatorilor Stenting-ul la primul AVC, fara a incerca tratamentul medicamentos mai intai Astfel, ajungem la urmatoarele studii ce au invatat din experienta SAMMPRIS si au inceput sa demonstreze ca stenting-ul merita realizat la anumiti pacienti foarte bine alesi. Studiul WEAVE Weave (= Wingspan Stent System Post Market Surveillance) si-a propus sa re-verifice siguranta folosirii acestui stent pentru stenozele intracraniene. A fost publicat in 2019 si a analizat 152 de pacienti consecutiv tratati cu stent Wingspan cu criterii de selectie mai stricte. Pe langa stenozele intracraniene peste 70%, pacientii trebuiau sa prezinte macar 2 AVC-uri ischemice in teritoriul arterei afectate, dintre care macar unul sa fie sub tratament medicamentos maximal. Practic, au folosit conceptul de ‘stenoza intracraniana refractara‘ (adica o stenoza ce continua sa dea simptome in ciuda tratamentului). Mai mult, toate procedurile de stenting au fost efectuate la peste 8 zile de la ultimul AVC/AIT, pentru a da timp placii de colesterol sa se stabilizeze (in medie, la 21 de zile). Rezultatele au fost net superioare : in primele 3 zile post-procedural, rata de AVC sau deces a fost de doar 2.6%. Astfel, criteriile majore de selectie ale pacientilor, carora li se poate propune stenting-ul intracranian pot fi rezumate : La peste 70% Reducere a calibrului vascular La 2 saptamani Distanta de ultimul eveniment ischemic (AVC/AIT) Cel putin 1 AVC Ce a avut loc in ciuda tratamentului medicamentos maximal Experienta In cadrul centrelor cu expertiza in stenting-ul intracranian Studiul CASSISS CASSISS (= The China Angioplasty and Stenting for Symptomatic Intracranial Severe Stenosis), dupa cum este precizat in nume, este un studiu clinic randomizat desfasurat in China, acolo unde prevalenta stenozelor intracraniene ca mecanism al AVC ischemic este foarte mare (de pana la 50%). Invatand din experientele anterioare, design-ul studiului a fost unul optimizat. In total, au fost recrutati 358 de pacienti cu AVC/AIT pe stenoze intracraniene de peste 70%, distribuiti in grupul de stenting intracranian (+ tratament medicamentos) sau in grupul control (doar tratament medicamentos). Stenting-ul intracranian a fost realizat la peste 3 saptamani de la ultimul eveniment ischemic, in centre din China cu expertiza inalta. Rezultatele au fost urmatoarele : AVC sau deces in primele 30 de zile post-procedural sau dupa includere in studiu : 7-8% (egala intre cele 2 grupuri). AVC de la 30 de zile pana la 1 an post-includere in studiu (in aval de artera afectata) : 2.8% (stenting) vs. 5% (fara stenting). AVC in teritoriul arterei afectate, pana in 3 ani post-includere in studiu : 11% pentru ambele grupuri. Asadar, studiul CASSISS a demonstrat ca adaugarea stenting-ului intracranian peste tratamentul medicamentos maximal nu aduce beneficii suplimentare pe preventia secundara a AVC ischemic. Altfel spus, realizarea in plus a stenting-ului alaturi de un tratament medicamentos deja corect
Stenting-ul venos in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica: Care sunt beneficiile? La ce sa ma astept?
HTIC Stenting-ul Venos in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica : Care sunt beneficiile? La ce sa ma astept? Dr. Alexandru Dimancea 08 Decembrie 2024 7 min citire <- Înapoi la articole Introducere Hipertensiunea intracraniana idiopatica (HII) ramane o boala cronica, cu evolutie fluctuanta, necesitand evaluare clinica si oftalmologica periodica. Stenting-ul sinusurilor venoase este o procedura ce are ca rol intreruperea sau estomparea cercului vicios creat intre fenomenul de HII ce ‘apasa’ pe sinusurile venoase si stenoza de sinusuri venoase in sine, care scade dramatic intoarcerea venoasa a creierului. Pe scurt, chiar daca pentru moment nu se stie ‘care este oul si care este gaina’ in fiziopatologia acestei boli, stenting-ul venos doreste sa refaca calibrul venos si sa amelioreze circulatia venoasa cerebrala. Despre procedura de stenting venos, puteti citi mai multe aici. Pacient cu HII si 2 stenoze seriate (sageti galbene), tratat prin stenting venos, cu acoperirea stenozelor si evolutie clinica favorabila Stenting venos : experienta multi-centrica Dintr-o meta-analiza publicata in 2018 (meta-analiza = studiu ce aduna laolalta si sumarizeaza concluziile tuturor studiilor mai mici si relevante publicate pana in acel moment), reiese ca beneficiile stenting-ului venos sunt reale, extensive si relativ durabile. Acest studiu a adunat aproximativ 500 de pacienti, dintre care: Pacienti de sex feminin : 88% Varsta medie : 35 de ani Indice de masa corporala mediu : 35 kg/mp Urmarirea clinica a pacientilor a durat in medie 18 luni. Astfel, s-a constatat o ameliorare a functiei vizuale (edem papilar), a cefaleei si a tinitusului pulsatil la o proportie semnificativa dintre pacienti. Despre mai multe detalii asupra semnelor si simptomelor din HII, puteti citi aici. Aproximativ 80% dintre pacienti au constatat o ameliorare certa sau chiar disparitia cefaleei, in timp ce 90% dintre pacienti au afirmat disparitia tinitusului pulsatil de partea cu stenting-ul venos. Cel mai important, la peste 90% dintre pacienti s-a obiectivat ameliorarea edemului papilar la reevaluarea oftalmologica. Acelasi studiu a documentat o rata foarte redusa a complicatiilor majore (insemnand risc de hemoragie cerebrala) de sub 2%. 80% Remisiune sau ameliorare a cefaleei. 90% Disparitie sau ameliorare semnificativa a tinitusului pulsatil. > 90% Ameliorare a edemului papilar. Stenting venos : experienta unui centru cu expertiza inalta Exista multiple centre medicale pe plan mondial cu expertiza in diagnosticul si tratamentul HII. Dintre acestea, poate cel mai cunoscut este cel condus de Prof. Kyle Fargen din Salem, SUA. Studiile si experienta acestei echipe au condus la avansarea cunoasterii medicale in acest domeniu si la rafinarea tehnicilor endovasculare de diagnostic si tratament (= manometrie si stenting venos) in HII. Eforturile acestui colectiv a rezultat in publicarea a numeroase studii pe tema HII si mai tintit, pe ce se intampla cu acesti pacienti pe termen mediu si lung, dupa stenting-ul venos. Fiind un centru de inalta expertiza cu o urmarire uniforma si consecventa a pacientilor, datele publicate de acestia sunt mai apropiate de experienta de tip ‘real-life’ a pacientilor. Un studiu de acest fel, publicat in 2024, analizeaza experienta a aproximativ 180 de pacienti cu HII ce au beneficiat de stenting venos. 30% Ameliorare durabila a cefaleei. >50% Ameliorare, apoi recurenta a cefaleei. > 90% Ameliorare sau disparitie a edemului papilar. Urmarirea medie a durat aproximativ 1 an. O treime dintre pacienti au afirmat o ameliorare durabila a cefaleei, in timp ce peste jumatate au demonstrat o ameliorare, urmata de recurenta cefaleei. Practic, frecvent dupa 6-8 luni post-stenting, o parte dintre pacienti vor acuza din nou o agravare sau reaparitie a cefaleei, in ciuda ameliorarii initiale. Cel mai important insa, edemul papilar s-a ameliorat sau a disparut la peste 90% dintre pacienti, fapt puternic sugestiv pentru un efect protector al stenting-ului venos asupra functiei vizuale. Dintre pacientii cu recurenta sau persistenta a simptomelor (precum cefaleea), la aproximativ 80% s-a realizat o punctie lombara de control, care a demonstrat o reducere a presiunii de deschidere a lichidului cerebro-spinal de aproximativ 10 cmH2O. In ansamblu, 1 din 6 pacienti au necesitat reinterventie (fie stenting venos cu un al doilea stent, fie tratament chirurgical) pe criterii clinice si/sau angiografice. Stenting venos: asteptari realiste In urma stenting-ului venos, majoritatea pacientilor prezinta o perioada de tip “luna de miere” (care poate dura > 6 luni), in care simptomele se amelioreaza sau dispar. Datorita impactului puternic pozitiv (pe plan clinic si psihic) aceasta perioada va juca ulterior rolul de comparator, in momentul in care pacientul (posibil) va reagrava cefaleea. Altfel spus, la peste 50% dintre pacienti cefaleea va reaparea sau se va agrava din nou post-stenting, iar pacientii vor avea tendinta sa compare cu perioada de imediat de dupa stenting. Realitatea este insa ca, la masurarea obiectiva a cefaleei cu scoruri dedicate, pacientii prezinta de fapt o reducere a suferintei fata de perioada de dinainte de stent, insa comparatia cu perioada imediat urmatoare stenting-ului este inevitabila. Mai mult, presiunea de deschidere este in medie scazuta cu 10 cmH2O, iar edemul papilar este la marea majoritate a pacientilor ameliorat, semne directe ale faptului ca stenting-ul venos functioneaza, scade presiunea intracraniana si protejeaza functia vizuala. Desi neexplorata in studiile mari, o ipoteza interesanta ramane cea a scaderii in greutate imediat dupa implantarea stent-ului in vederea reducerii sansei de reaparitie a cefaleei. Astfel, printr-un efort colaborativ medic-pacient, stenting-ul venos poate furniza pacientului o perioada substantiala de ameliorare clinica (pana la 1 an sau mai mult), in care acesta sa inceapa un program de dieta, sport si tratament farmacologic in vederea scaderii in greutate. ” In ciuda posibilitatii de recurenta a cefaleei, stenting-ul venos scade semnificativ presiunea intracraniana si previne agravarea functiei vizuale” Concluzie Stenting-ul venos ramane tratamentul de prima linie pentru hipertensiunea intracraniana idiopatica, in ciuda unei rate de recurenta a cefaleei de aprox. 50%. Cefaleea care revine este frecvent mai redusa in intensitate decat cea initiala, insa pacientul va avea tendinta sa o compare cu cea imediat de dupa stent (cand este profund ameliorata). Scaderea in greutate, debutata concomitent sau imediat dupa stenting, va scadea sansele unei recurente a simptomelor si trebuie recomandata fiecarui pacient. Doresti sa te programezi? Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca
Stenting-ul venos in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica: ghid practic – Cum se realizeaza?
HTIC Stenting-ul Venos in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica : Ghid Practic Dr. Alexandru Dimancea 05 Noiembrie 2024 7 min citire <- Înapoi la articole Introducere Hipertensiunea intracraniana idiopatica (HII) este o boala cronica, cu parcurs fluctuant (perioade mai bune si perioade mai putin bune). Instalarea sau agravarea acestei patologii este in stransa legatura cu cresterea semnificativa in greutate. Principalul ‘pericol’ il reprezinta pierderea progresiva a functiei vizuale, pe seama presiunii crescute la nivelul nervilor optici. Cu toate acestea, pana in acest punct, pacientii sunt cel mai adesea invalidati din cauza cefaleei zilnice persistente. Stenting venos : indicatii Daca functia vizuala nu este sever afectata, se va propune mai intai pacientilor tratamentul cu acetazolamida sau topiramat. Acestea sunt medicamente ce au rol in scaderea productiei de lichid cerebro-spinal si deci, de scadere usoara a presiunii intracraniene. In acelasi timp, se recomanda scaderea in greutate de 5-10 kg in decurs de cateva luni, pentru ameliorarea simptomelor. Trebuie inteles ca efortul de a scadea in greutate este ingreunat de cefaleea zilnica a pacientilor, care de multe ori are si caracter migrenos si dizabilitant. Frecvent, pacientii vor declara lipsa ameliorarii simptomelor in ciuda tratamentului sau, cum am mentionat, dificultatea scaderii in greutate pentru a remarca o imbunatatire a cefaleei sau a functiei vizuale. In acest moment, se va stabili diagnosticul de hipertensiune intracraniana idiopatica REFRACTARA si se va putea propune STENTING-ul VENOS de sinusuri durale, dupa efectuarea manometriei venoase (vezi Sectiunea: Manometria Venoasa). Recapituland, indicatia de stenting venos se va putea pune daca: Pacientul prezinta HII refractara medicamentos sau cu dificultati de scadere ponderala Pacientul prezinta HII cu tulburari vizuale deja avansate Manometria venoasa identifica un gradient de presiune de mai mult de 8 mmHg (uneori si mai putin) Manometrie venoasa la nivelul sinusurilor durale stang apoi drept, cu gradienti mai mari de 8 mmHg bilateral Pregatirea pentru stenting Urmarea unui tratament antitrombotic (sau de ‘fluidificare a sangelui’) este ABSOLUT NECESARA pentru ca stenting-ul sa se desfasoare in bune conditii si sa nu se trombozeze ulterior stent-ul. Se va opta pentru combinatia de medicamente acid acetil-salicilic (aspirina) si ticagrelor, ce va inceputa cu minimum 5 zile anterior stenting-ului. In dimineata zilei stenting-ului, se interzice consumul de alimente, permitandu-se doar hidratarea in cantitati foarte mici. In masura in care exista un tratament medicamentos (altul decat cel antitrombotic) care este obligatoriu a fi urmat zilnic, acesta va fi intarziat pentru pranz sau administrat de dimineata, cu putina apa. Stenting venos: etape Stenting-ul venos este o procedura endovasculara ce poate fi insotita de un grad de discomfort sau de cefalee, la momentul plasarii stentului. Aparitia durerii este de asteptat, deoarece stentul exercita o presiune, atunci cand se deschide, asupra durei mater (invelitoarea creierului si a venelor mari de drenaj cerebral), care este foarte bine inervata. Din acest motiv, procedura se realizeaza sub sedare constienta, cu ajutorul si sub supravegherea medicului de anestezie si terapie intensiva. Pacientul ramane constient, insa se administreaza substante care cresc pragul de perceptie a durerii sau altfel spus, scad sensibilitatea la durerea perceputa. Procedura implica punctia de nivelul plicii inghinale de ambele parti, medicul optand de obicei pentru punctie venoasa pe dreapta si arteriala pe stanga. Calea arteriala va servi pentru generarea “hartilor vasculare”, in timp ce calea venoasa va servi ca si cale de ‘lucru’, pe care se va urca si monta stent-ul. 1. Se pune in evidenta stenoza 2. Se trece de stenoza cu un cateter ghid 3. Se realizeaza o injectare locala de substanta de contrast 4. Se incepe plasarea stent-ului 5. Se finalizeaza montarea stent-ului 6. Se realizeaza injectarea de control, cu recalibrarea optima a sinusului venos 7. Repetarea manometriei dupa plasarea stent-ului Aceste etape sunt redate in imaginile de mai jos: Dupa procedura Dupa stenting, pacientul va petrece cateva ore in serviciul de terapie intensiva pentru monitorizare. Aparitia unei dureri in spatele urechii de partea cu stent-ul este de asteptat. Aceasta se remite de obicei in orele sau zilele ce urmeaza procedurii, fiind cauzata de presiunea stent-ului la nivelul durei mater cerebrale. Internarea dureaza de obicei 2-3 zile, pentru a permite pacientului sa isi revina dupa analgo-sedare, sa se verifice locurile de punctie si sa se controleze cefaleea, daca apare. Manometrie in amonte si in avala de stenoza, inainte si dupa plasarea unui STENT VENOS > 8 mmHg Diferenta de presiune de la care se propune formal procedura de stenting venos 60% Procentul de persoane care resimt o durere in spatele urechii de aceeasi parte cu stentul dupa procedura. Durerea trece in decurs de ore/zile. La distanta Hipertensiunea intracraniana idiopatica este o boala cronica si necesita urmarirea periodica a pacientilor. Aceasta se realizeaza: La 1 luna: examen oftalmologic complet. Vezi Sectiunea : Semne si Simptome in Hipertensiunea Intracraniana. Ulterior, intervalul de urmarire va fi stabilit de catre medicul oftalmolog. La 3 luni: examen clinic si angioCT cerebral cu faza venoasa 3 luni +: oricand se schimba caracterul cefaleei sau pacientul se reagraveaza, acesta trebuie evaluat clinic si eventual propuse investigatii de control. ” Stenting-ul venos are ca scop ameliorarea circulatiei venoase cerebrale, intrerupand cercul vicios din hipertensiunea intracraniana idiopatica. ” Concluzie Stenting-ul venos este tratamentul de prima linie pentru hipertensiunea intracraniana idiopatica. Acesta este precedat de o pregatire farmacologica atenta; este caracterizat de etape procedurale clar delimitate si este urmat de controlul periodic al pacientului, pe plan oftalmologic, imagistic si clinic. Doresti sa te programezi? Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca prezinti simptome si semne de hipertensiune intracraniana, programeaza-te acum la un consult.
Manometria Venoasa in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica
HTIC Manometria venoasa in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica Dr. Alexandru Dimancea 01 Noiembrie 2024 5 min citire <- Înapoi la articole In hipertensiunea intracraniana idiopatica sunt intalnite foarte frecvent stenozele (sau ingustarile) de sinusuri venoase durale (principalele cai de drenaj venos cerebral). Nu se cunoaste pana in acest moment daca stenozele preced sau urmeaza cresterii presiunii intracranien; de la un punct incolo insa, prezenta stenozelor intretine si agraveaza hipertensiunea intracraniana. Manometria venoasa presupune masurarea presiunilor in interiorul venelor de drenaj. Se obtine un gradient (sau o diferenta) intre presiunea din amonte si cea din aval de stenoza, stabilindu-se semnificatia hemodinamica a stenozei. S-a convenit ca un gradient egal sau mai mare de 8 mmHg este semnificativ hemodinamic Calcularea gradientului de presiune este superior aspectului angiografic al stenozei, care poate fi inselator. Manometria venoasa : etape Se opreste acetazolamida cu 2-3 zile inainte de manometrie. Manometria se va realiza la minimum o saptamana dupa punctia lombara. Sub anestezie locala, se realizeaza o punctie venoasa femurala dreapta. Se introduce un cateter ghid in vena jugulara interna (de obicei cea dreapta). Se avanseaza un microcateter pentru masurarea presiunii in sistemul venos dural stang, apoi drept. Se masoara presiunea inainte si dupa stenoze (si pe stanga si pe dreapta, frecvent), prin conectarea microcateterului la un senzor de presiune. Gradientul de presiune Venografie, cu identificarea unei stenoze nu foarte severe a sinusului transvers Manometria venoasa, cu gradient de 50 mmHg Masurarea presiunilor venoase si calcularea gradientului sunt net superioare ‘impresiei’ vizuale de stenoza venoasa. Altfel spus, o stenoza ce pare severa pe RMN va fi cel mai probabil insotita de gradienti mari de presiune, insa o stenoza nu foarte severa vizual poate ascunde gradienti la fel de mari, ca in exemplul de mai sus. A fost stabilit un mod arbitrar un gradient de 8 mmHg, de la care se poate vorbi de o stenoza semnificativa hemodinamic si se poate propune stenting-ul venos. Conform unor autori, pentru pacienti foarte bine selectati cu diagnostic de HII cert, se poate realiza stenting-ul venos si la un gradient de presiune in intervalul 4-8 mmHg. Astfel de pacienti pot avea un beneficiu de pe urma stentarii venoase. Cum se calculeaza gradientul? Diferenta de presiune (sau gradientul) trans-stenotica se calculeaza intre presiunea din amonte de stenoza si cea din aval de stenoza. Tipic, stenozele in hipertensiunea intracraniana idiopatica se formeaza la jonctiunea dintre sinusurile transvers si sigmoid. Utilizand un microcateter conectat la un senzor de presiune, se parcurge intregul sistem dural stang, apoi drept si se masoara presiunile venoase. Masuratoarea este repetata si dupa realizarea STENTING-ului VENOS, pentru a confirma reducerea sau chiar anularea gradientului de presiune. Manometrie in amonte si in avala de stenoza, inainte si dupa plasarea unui STENT VENOS > 8 mmHg Diferenta de presiune de la care se propune formal procedura de stenting venos 70% Procentul de persoane cu sinus venos drept dominant sau codominanta de sinusuri venoase Dupa manometrie Dupa realizarea masuratorii de presiune, in cazul in care gradientul este considerat semnificativ, se propune realizarea in interval de 1-2 saptamani. Acesta se va realiza sub sedare constienta si cu anestezie locala. In acest interval, pacientul va putea continua tratamentul cu acetazolamida si se va adauga tratament dublu antiagregant plachetar (detaliata la pregatirea farmacologica inainte de stent). ” Gradientul de presiune este mult mai important decat aspectul vizual al stenozei venoase. ” Concluzie Manometria venoasa este parte integranta si pregatitoare a procedurii de stenting venos. Aceasta permite estimarea “rasunetului” pe care hipertensiunea intracraniana il are asupra sistemului venos cerebral. Pe langa obtinerea valorilor de presiune, realizarea manometriei permite localizarea aproximativa a zonei de stenoza si poate prevedea complexitatea anatomiei sinusurilor venoase, in vederea stenting-ului venos. Doresti sa te programezi? Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca prezinti simptome si semne de hipertensiune intracraniana, programeaza-te acum la un consult.
RMN-ul cerebral in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica
HTIC RMN-ul cerebral in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica Dr. Alexandru Dimancea 20 Octombrie 2024 5 min citire <- Înapoi la articole Imagistica cerebrala prin RMN (rezonanta magnetica nucleara) pentru suspiciunea de Hipertensiune Intracraniana Idiopatica (HII) este esentiala. Realizarea ei indeplineste un scop dublu in cadrul diagnosticului de HII: Excluderea unor cauze de hipertensiune intracraniana secundara, cum ar fi tromboza venoasa cerebrala, tumorile cerebrale sau hidrocefalia. Identificarea unor semne imagistice care sustin diagnosticul de HII. Cauze de hipertensiune intracraniana secundara Hidrocefalie (ventriculi dilatati) Tumora cerebrala parietala dreapta Tromboza venoasa cerebrala In HII, rolul principal al RMN-ului cerebral il reprezinta excluderea unor patologii ce pot fi responsabile de un sindrom de hipertensiune intracraniana. Sindromul de hipertensiune intracraniana consta intr-o serie de semne si simptome aparute concomitent sau adunate pe parcurs: cefalee mai intensa dimineata, varsaturi (fara greata inainte), scaderea persistenta a vederii la ambii ochi si alte semne neurologice adaugate. Ca si in hii, la acesti pacienti, medicul oftalmolog poate descoperi un edem papilar bilateral la examinarea fundului de ochi, identic cu cel din HII. Simptomele descrise si un examen oftalmologic sugestiv trebuie sa conduca imediat la realizarea unui RMN cerebral. Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica Daca RMN-ul cerebral a exclus cauze clare de hipertensiune intracraniana, iar pacientul are semne si simptome compatibile, medicul neurolog poate suspiciona HII. Semnele imagistice de HII trebuie cunoscute si cautate sistematic. Ele pot fi uneori discrete, dar pentru ochiul exersat, acestea devin evidente. Trebuie adaugat ca oricare dintre semnele prezentate mai jos poate aparea izolat la pacienti fara HII si deci, fara o semnificatie anume. Ele devin importante in contextul clinic potrivit si mai ales, daca apar concomitent. Principalele semne de pe RMN care conduc la diagnosticul de HII: Tortuozitatea nervilor optici Dilatarea tecii nervilor optici Aplatizarea polului posterior al globilor oculari Sa turceasca vida (empty sella) Stenozele (ingustarile) bilaterale de sinusuri venoase cerebrale Dilatarea tecilor altor nervi cranieni Semnele oculare Pe langa examenul oftalmologic care identifica edemul papilar si tulburarile de camp vizual (vezi Semne si simptome in HII), RMN-ul cerebral poate identifica o serie de semne ce sugereaza afectarea functiei vizuale. Acestea se datoreaza cresterii presiunii la nivelul nervilor optici care determina o modificare a traseului lor si a anatomiei inconjuratoare. Nu este obligatorie prezenta tuturor semnelor prezentate mai jos, insa acestea trebuie cautate sistematic. Tortuozitatea nervilor optici Dilatarea tecilor nervilor optici Protruzia papilei optice Aplatizarea polului posterior al globilor oculari si protruzia papilei optice Toate semnele oculare prezentate pot aparea si izolat. Suspiciunea diagnostica devine importanta atunci cand acestea sunt regasite concomitent. Conform unui studiu de prevalenta la pacientii cu HII, acestea au fost identificate la: 60% (dilatatia tecii nervilor optici), 40% (tortuozitatea nervilor optici) si 35% (aplatizarea polului posterior) dintre pacienti. Dilatatia spatiilor pericerebrale Prezenta semnului numit “sa turceasca vida” (empty sella sign) este frecvent la pacientii cu HII (aproape 90%) si semnifica dilatarea spatiilor lichidiene pline cu lichid cerebrospinal din jurul creierului, dilatare care poate comprima glanda hipofiza de “podeaua” seii turcesti. In mod normal, in ciuda aspectului “gatuit” al glandei hipofize, HII nu se insoteste de tulburari endocrine hipofizare direct corelate. In acelasi sens, RMN-ul cerebral identifica o serie de dilatari ale tecilor nervilor cranieni (altii decat nervii optici), sugerand aceeasi crestere presionala (imaginea din dreapta). Stenozele de sinusuri venoase cerebrale Stenozele (sau ingustarile) de sinusuri venoase cerebrale sunt printre cele mai importante semne din HII, din mai multe motive: Sunt prezente la peste 90% dintre pacientii cu HII (fata de doar 7% in populatia generala) Explica partial “cercul vicios” ce intretine aceasta boala, cu diminuarea progresiva a drenajului venos al creierului si cresterea presiunii in amonte Sunt tinta terapeutica pentru procedura de STENTING venos Stenoze bilaterale de sinusuri venoase pe reconstructie 3D RMN cerebral cu substanta de contrast timp venos Stenoza sinus lateral drept pe RMN cerebral cu substanta de contrast Aspect angiografic cu stenoze bilaterale de sinusuri venoase – inainte de stenting sinus lateral drept Aspect angiografic dupa stenting Aprox. 90% Dintre pacientii cu HII vor avea stenoze bilaterale de sinusuri venoase > 50% Dintre pacientii cu HII vor avea semne oculare pe RMN-ul cerebral 60% Dintre pacienti prezinta tinitus pulsatil Protocol RMN cerebral Pentru a putea identifica toate modificarile descrise mai sus si pentru a contribui la diagnosticul de HII, un RMN cerebral trebuie sa contina minimum urmatoarele secvente: T2 axial (eventual T2 de orbita cu saturatia grasimii retro-orbitare) – pentru semnele oculare FLAIR sau T1 sagital – pentru aspectul de “sa turceasca vida” T1 echo de gradient cu substanta de contrast (faza venoasa) – pentru stenozele de sinusuri venoase In fata unei suspiciuni inalte de HII, medicul neurolog va utiliza urmatoarea formulare pe biletul de trimitere catre RMN: “RMN cerebral nativ si angio-RMN cu substanta de contrast (timp venos)”. Concluzie RMN-ul cerebral este unul dintre pilonii diagnosticului de HII, iar importanta sa este si mai mare in cazul pacientilor fara edem papilar sau cu semne clinice atipice. O descriere completa a semnelor imagistice de HII o poate oferi doar un RMN cerebral cu un numar de secvente relevante pentru aceasta patologie. Nu orice protocol de RMN cerebral va putea surprinde modificarile din aceasta boala. Este esentiala comunicarea dintre medicii neurolog si radiolog, pentru ca suspiciunea de HII sa fie confirmata sau infirmata pe baza secventelor de RMN corecte. Doresti sa te programezi? Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca prezinti simptome si semne de hipertensiune intracraniana, programeaza-te acum la un consult.
Semne si Simptome in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica
HTIC Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica : Semne si Simptome Dr. Alexandru Dimancea 11 Octombrie 2024 5 min citire <- Înapoi la articole Suferinta determinata de Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica (HII) este descrisa de catre fiecare pacient in mod relativ diferit. In ansamblu, este vorba de efectele pe care presiunea intracraniana le poate avea asupra creierului insusi si a asupra meningelui (invelitoarei creierului). In timp ce unele simptome pot fi clar exprimate (tinitus pulsatil, ingustare camp vizual), alte simptome pot fi exprimate mai nuantat (“ceata mentala”). Semne si simptome frecvente: Cefalee holocraniana sau de tip “migrenos” Tulburari vizuale (acuitate si camp vizual) Tinitus (tiuit) pulsatil Ameteala Tulburari de concentrare Diplopie (vedere dubla) Cefaleea Cefaleea (durerea de cap) este descrisa de 70-90% dintre pacienti, are caracter holocranian (“in tot capul”) sau de tip migrenos (greata, fotofobie si caracter pulsatil). Este mai severa de dimineata la trezire. De obicei, este prezenta de mai mult timp (luni si ani), iar pacientul se poate obisnui cu ea si sa nu ii mai dea importanta. In cazul oricarei cefalei care apare la scurt timp dupa o perioada de crestere in greutate trebuie investigat diagnosticul de hipertensiune intracraniana. Tipuri de cefalee Cefalee holocraniana (care cuprinde tot capul, cu caracter continuu, mai severa dimineata) De tip migrenos (mai episodica, durere la nivelul unei tample, pulsatila) Datorata abuzului de medicamente antalgice: folosirea indelungata si frecventa a medicamentelor pentru cefalee poate determina la randul ei, cefalee cronica Tulburarile vizuale Acestea apar la peste 70% dintre pacienti si sunt cele mai ingrijoratoare pentru medic, din cauza riscului de pierdere a vederii. Tulburarile de vedere pot fi prezente de la debutul bolii sau se pot asocia pe parcurs. Uneori, pacientii descriu ca prime evenimente asa-numitele “obscuratii” sau “eclipse” vizuale, scurte perioade de pierdere a vederii pe ambii ochi (cateva secunde) cu revenirea spontana apoi a vederii normale. Alteori, pacientii observa o ca privesc ca “printr-un tunel”, din cauza ingustarii campului vizual. Scaderea acuitatii vizuale propriu-zise apare mai tardiv in evolutia bolii, dupa ce o mare parte din fibrele optice sunt afectate de edem. Examen oftalmologic Un examen oftalmologic complet va pune in evidenta diferitele moduri in care functia retinei si a verilor optici este afectata in hipertensiunea intracraniana. Acesta va cuprinde: Examen fund de ochi : edem papilar Campimetrie: anomalii de camp vizual Testarea acuitatii vizuale Tomografie de coerenta optica (OCT): edem papilar – ingrosare RNFL Edemul papilar Aproximativ 90% dintre pacientii cu HII vor avea un grad de edem papilar la examenul oftalmologic. Edemul papilar semnifica acumularea apei printre fibrele de origine ale nervului optic, la nivelul retinei (in spatele ochilor). Acesta se datoreaza cresterii presiunii intracraniene ce se transmite si la nivel ocular. Edemul papilar si presiunea generata de acesta pot conduce in timp la pierderea de fibre nervoase, fenomen ce este responsabil atat de scaderea acuitatii vizuale cat si anomaliile de camp vizual. Edemul papilar poate fi diagnosticat prin examen al fundului de ochi (cu clasificarea edemului pe baza scalei Frisen) sau prin tomografia de coerenta optica (OCT), unde se masoara grosimea straturilor retiniene. RNFL – retinal nerve fiber thickness – este un parametru care masoara grosimea retinei in diversele sale cadrane. Valori intre 80-120 microni sunt considerate normale. RNFL permite atat diagnosticul edemului papilar, cat si urmarirea pacientilor in evolutie, pentru a verifica eficacitatea tratamentului. Campul si acuitatea vizuala Defectele de camp vizual sunt frecvent intalnite in HII. Cel mai adesea, campimetria automata realizata ca parte a examenului ofaltmologic va decela: Largirea petei oarbe Defectul de camp vizual nazal Reducerea concentrica a campului vizual “…am inceput de la un timp sa nu mai vad bine, si nu este de la ochelari.” Designer Afectarea functiei vizuale este cea mai severa problema la care poate conduce hipertensiunea intracraniana. La marea majoritate a pacientilor, tulburarea de vedere se instaleaza treptat, lent si poate avea fluctuatii de-a lungul anilor. Netratata insa, HII va duce finalmente la afectarea ireversibila a vederii unui a sau a ambilor ochi, pana la pierderea completa a vederii (cecitate). Diplopia Diplopia (sau vederea dubla) pe orizontala poate aparea in cadrul HII in urma compresiei pe nervii cranieni. Pacientii vor descrie dublarea imaginii pe orizontala atunci cand incearca sa priveasca spre exterior (la periferia vederii). Din acelasi motiv, membrii familiei pot sa constate un strabism convergent al pacientului la privirea in fata (acesta pare ca isi priveste nasul cu ambii ochi). Tinitusul pulsatil Tinitusul (sau tiuitul) pulsatil semnifica acel zgomot perceput la nivelul unei urechi sau a ambelor urechi, care urmeaza bataile inimii. Tinitusul pulsatil este ritmic, iar pacientii mentioneaza frecvent ca “isi aud bataile inimii in urechi”. In cazul hipertensiunii intracraniene idiopatice, stenozele (sau ingustarile) de la nivelul sinusurilor venoase cerebrale (aflate in apropierea urechii medii/interne) sunt responsabile de un flux turbulent ce este auzit ca un tiuit pulsatil uni- sau bilateral. General valabil pentru orice tinitus, acesta este perceput mai puternic seara, cand este liniste, iar uneori devine suficient de dizabilitant interferand cu calitatea somnului de noapte. Pentru a stabili ca tinitusul pulsatil este de cauza venoasa, medicul va realiza manevra de compresie a venei jugulare interne de aceeasi parte (cu sau fara control ecografic). Stenoze bilaterale sinusuri transverse (angiografie) ” …imi aud bataile inimii in urechi; imi zvacneste inima in ureche.” Designer Stenoze bilaterale de sinusuri transverse (IRM) Aprox. 90% Prezenta edemului papilar la pacienti diagnosticati cu HII > 70-90% Dintre pacientii cu HII prezinta cefalee cronica 60% Dintre pacienti prezinta tinitus pulsatil Tulburari de concentrare si simptome neuropsihiatrice HII determina o alterare globala a functionalitatii creierului. Desi exista o mare adaptabilitate cerebrala la tulburarea de drenaj venos si la hipertensiunea intracraniana, pacientii pot observa ca prezinta probleme de concentrare sau de atentie, ce le pot scadea performantele la locul de munca sau afecta viata personala. Mai mult, este descrisa o senzatie ca de “ceata mentala” permanenta care ii insoteste pe pacienti de mai mult timp, in viata de zi cu zi. In consecinta, se pot asocia pe parcurs simptome neuropsihiatrice, cum ar fi anxietatea sau depresia, mai degraba ca o reactie la aceasta stare permanenta “de cap tulbure”, decat cu
Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica – Cum se ajunge aici?
HTIC Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica : Cum apare aceasta boala? Dr. Alexandru Dimancea 09 Octombrie 2024 5 min citire <- Înapoi la articole Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica (HII) este cel mai frecvent o patologie regasita la persoanele de sex feminin (peste 90%), de varsta fertila (25-34 de ani) si asociata obezitatii (peste 90% dintre pacienti). Patogeneza (sau modul in care se ajunge la aceasta boala) nu este inca elucidata. Pe scurt, nimeni nu stie in mod cert. Ipoteze asupra aparitiei sau agravarii HII : Hipersecretia de lichid cefalo-rahidian (LCR) Obstructie in calea drenajului LCR Stenoze (sau ingustari) la nivelul sinusurilor venoase cerebrale de drenaj Obezitatea : fluctuatiile greutatii sunt asociate cu fluctuatii ale simptomelor HII Factori hormonali Ipotezele din literatura medicala Stenozele venoase Aceste pot fi considerate responsabile de cresterea presiunii intracraniene la cativa dintre pacientii cu HII. Hipersecretia de LCR Fara argumente solide. Obstructia directa in calea drenajului LCR Argumente in numar redus. Obezitatea Asociata cu HII. Fluctuatiile in greutate pot determina aparitia, agravarea sau ameliorarea HII. Factorii hormonali HII poate fi asociata cu tratamentul cu corticosteroizi sau cu oprirea acestuia. De asemenea, sindromul ovarelor polichistice poate fi concomitent diagnosticat la pacientele cu HII. Edemul cerebral difuz Fara argumente solide. Ipoteza complet respinsa. Stenozele de sinusuri venoase Circulatia lichidelor cerebrospinal si interstitial din jurul si din interiorul creierului este in directa relatie cu circulatia venoasa cerebrala. In sensul ca, o tulburare cronica de drenaj venos va avea drept efect reducerea eliminarii acestor lichide, determinand cresterea presiunii intracraniene. Stenozele diagnosticate la nivelul sinusurilor venoase apar in peste 90% dintre cazurile de HII, insa sunt in general privite ca si consecinta ale procesului de hipertensiune intracraniana, decat ca factori declansatori. Cu toate acestea, stenozele venoase intretin printr-un cerc vicios procesul de HII, dupa un anumit moment de la formarea acestora. Mai mult, in cazul unor pacienti, acestea pot fi cauza HII, sub forma granulatiilor arahnoidiene intra-sinusale (“pungi” de lichid pline cu LCR care proemina in interiorul sinusurilor venoase pe care le ingusteaza in timp). Rolul obezitatii Peste 90% dintre pacientii cu HII sunt supraponderali sau obezi. Prevalenta (frecventa cu care se regaseste o boala intr-o populatie) este de 10 ori mai mare la persoanele obeze decat la cele normoponderale. Aceasta ne indica ca obezitatea joaca un rol esential in parcursul acestei patologii. Cresterea in greutate (cu 5-15% din greutatea de baza) este asociata cu un cresterea riscului de a dezvolta HII. In acelasi timp, scaderea in greutate conduce frecvent la ameliorarea simptomelor si la ameliorarea examenului oftalmologic. > 90% Prezenta stenozelor de sinusuri venoase (bilateral) la pacientii cu HII > 90% Dintre pacientii cu HII sunt cu indice de masa corporala crescut 5-15% Cresterea sau scaderea in greutate care poate influenta aparitia, agravarea sau ameliorarea HII Factori hormonali Printre altele, hipertensiunea intracraniana idiopatica poate fi asociata tratamentului cu corticosteroizi (medicatie anti-inflamatoare) sau opririi bruste a acestui tratament. Enzima 11-beta-hidroxisteroid dehidrogenaza actioneaza la nivelul mai multor tesuturi si converteste hormonii glucocorticoizi la forma lor activa. Este exprimata in cantitati importante in tesutul adipos. Scaderea in greutate a fost asociata cu scaderea activitatii acestei enzime. De asemenea, sindromul ovarelor polichistice este diagnosticat la 15-50% dintre pacientele cu HII (de cateva ori mai mult decat in populatia generala). Desi imprecis, toate aceste date sugereaza o probabila contributie hormonala in aparitia sau intretinerea acestei boli. Concluzie Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica reprezinta o patogenie complexa, incomplet cunoscuta pana in momentul prezent. Stenozele venoase si obezitatea joaca un rol important in lantul fiziopatologic de producere, dar mai ales de intretinere al acestei boli. Tratamentul se poate adresa atat cresterii de masa corporala, cat si stenozelor ce apar ca o consecinta a HII. Doresti sa te programezi? Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca prezinti simptome si semne de hipertensiune intracraniana, programeaza-te acum la un consult.
Hipertensiunea intracraniana idiopatica : introducere
HTIC Hipertensiunea intracraniana idiopatica : introducere Dr. Alexandru Dimancea 6 Octombrie 2024 5 min citire <- Înapoi la articole Ce este Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica (HII)? Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica este o patologie neuro-vasculara definita ca o crestere a presiunii in interiorul cutiei craniene, fara ca examinarea tip RMN sa deceleze o cauza structurala clara (fara tumora, hematom, hidrocefalie, tromboza venoasa cerebrala). Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice ale pacientului, pe un examen oftalmologic complet, pe realizarea unei punctii lombare si pe examinarea de tip RMN cerebral. Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica — Diagnostic Simptome Cefaleea (durerea de cap) este principalul simptom, alaturi de tulburarile vizuale (de camp vizual sau de acuitate vizuala) si de tinitus (sau tiuit) pulsatil. Punctie lombara Ne permite sa masuram presiunea lichidului cefalo-rahidian (LCR). O valoare de peste 25 cm H2O defineste hipertensiunea intracraniana. Oftalmologie Examenul oftalmologic complet este esential pentru diagnostic si ne ajuta sa urmarim evolutia pacientilor dupa tratament. RMN cerebral cu substanta de contrast Identifica semnele de hipertensiune intracraniana de la nivel cerebral si ocular si pune in evidenta stenozele de sinusuri venoase, care sunt principala tinta de tratament interventional. Evolutia pe termen lung, in lipsa unui tratament eficace Cefalee persistenta, zlinica, cu afectarea vietii personale si profesionale Tulburări de vedere: pierderea vederii partiale sau complete la ambii ochi sau vedere dubla permanenta Senzatie de “ceata mentala” Tulburari de concentrare si de atentie Tratamentul Hipertensiunii Intracraniene Idiopatice Tratamentul cuprinde in prima faza scaderea in greutate si terapia cu acetazolamida (medicament care scade secretia de LCR la nivel cerebral) sau topiramat (antiepileptic, cu rol si in scaderea presiunii intracraniene). Daca simptomele nu raspund, ne aflam in fata unei hipertensiuni numite “refractare” la tratament, pentru care exista ca optiuni de tratament STENTING-ul VENOS (procedura minim-invaziva) sau drenajul ventriculoperitoneal (procedura chirurgicala). Factori de Risc Peste 90% dintre pacientii cu HII prezinta un indice de masa corporala crescut (sunt fie supraponderali, fie cu obezitate). Peste 90% dintre pacienti sunt persoane de sex feminin, cu varste in general cuprinse intre 25-50 de ani. Obezitatea intretine hipertensiunea intracraniana si scade raspunsul la tratament. Mai mult, dupa realizarea unei proceduri avansate (interventionale sau chirurgicale), mentinerea obezitatii poate creste riscul de recurenta (reaparitie) a simptomelor. 90% Indice de masa corporala crescut 90% Pacienti de sex feminin 30-40 ani Media de varsta pentru diagnosticul de HII Rolul echipei medicale Expertiza pluridisciplinara este necesara pentru tratamentul si urmarirea pacientilor cu HII. Dintr-o echipa completa vor face parte: Neurolog Neuroradiolog Oftalmolog Psiholog specializat pe nutritie Nutritionist Neurochirurg Mesaje cheie HII este o patologie cronica, cu multiple fluctuatii ale semnelor clinice, care necesita controale medicale repetate. Agravarea sau ameliorarea HII poate fi in stransa legatura de schimbarile in greutate. Diagnosticul corect necesita consult oftalmologic, punctie lombara si imagistica cerebrala cu substanta de contrast. Stenting-ul venos reprezinta un tratament avansat al HII refractare. Este minim-invaziv si se adreseaza stenozelor de sinusuri durale venoase din aceasta boala.