HTIC

Stenting-ul Venos in Hipertensiunea Intracraniana Idiopatica : Ghid Practic

Introducere

Hipertensiunea intracraniana idiopatica (HII) este o boala cronica, cu parcurs fluctuant (perioade mai bune si perioade mai putin bune). Instalarea sau agravarea acestei patologii este in stransa legatura cu cresterea semnificativa in greutate.

Principalul ‘pericol’ il reprezinta pierderea progresiva a functiei vizuale, pe seama presiunii crescute la nivelul nervilor optici. Cu toate acestea, pana in acest punct, pacientii sunt cel mai adesea invalidati din cauza cefaleei zilnice persistente.

Stenting venos : indicatii

Daca functia vizuala nu este sever afectata, se va propune mai intai pacientilor tratamentul cu acetazolamida sau topiramat. Acestea sunt medicamente ce au rol in scaderea productiei de lichid cerebro-spinal si deci, de scadere usoara a presiunii intracraniene. In acelasi timp, se recomanda scaderea in greutate de 5-10 kg in decurs de cateva luni, pentru ameliorarea simptomelor.

Trebuie inteles ca efortul de a scadea in greutate este ingreunat de cefaleea zilnica a pacientilor, care de multe ori are si caracter migrenos si dizabilitant.

Frecvent, pacientii vor declara lipsa ameliorarii simptomelor in ciuda tratamentului sau, cum am mentionat, dificultatea scaderii in greutate pentru a remarca o imbunatatire a cefaleei sau a functiei vizuale.

In acest moment, se va stabili diagnosticul de hipertensiune intracraniana idiopatica REFRACTARA si se va putea propune STENTING-ul VENOS de sinusuri durale, dupa efectuarea manometriei venoase (vezi Sectiunea: Manometria Venoasa).

Recapituland, indicatia de stenting venos se va putea pune daca:

Pregatirea pentru stenting

Urmarea unui tratament antitrombotic (sau de ‘fluidificare a sangelui’) este ABSOLUT NECESARA pentru ca stenting-ul sa se desfasoare in bune conditii si sa nu se trombozeze ulterior stent-ul.

Se va opta pentru combinatia de medicamente acid acetil-salicilic (aspirina) si ticagrelor, ce va inceputa cu minimum 5 zile anterior stenting-ului.

In dimineata zilei stenting-ului, se interzice consumul de alimente, permitandu-se doar hidratarea in cantitati foarte mici.

In masura in care exista un tratament medicamentos (altul decat cel antitrombotic) care este obligatoriu a fi urmat zilnic, acesta va fi intarziat pentru pranz sau administrat de dimineata, cu putina apa.

Stenting venos: etape

Stenting-ul venos este o procedura endovasculara ce poate fi insotita de un grad de discomfort sau de cefalee, la momentul plasarii stentului. Aparitia durerii este de asteptat, deoarece stentul exercita o presiune, atunci cand se deschide, asupra durei mater (invelitoarea creierului si a venelor mari de drenaj cerebral), care este foarte bine inervata.

Din acest motiv, procedura se realizeaza sub sedare constienta, cu ajutorul si sub supravegherea medicului de anestezie si terapie intensiva. Pacientul ramane constient, insa se administreaza substante care cresc pragul de perceptie a durerii sau altfel spus, scad sensibilitatea la durerea perceputa.

Procedura implica punctia de nivelul plicii inghinale de ambele parti, medicul optand de obicei pentru punctie venoasa pe dreapta si arteriala pe stanga. Calea arteriala va servi pentru generarea “hartilor vasculare”, in timp ce calea venoasa va servi ca si cale de ‘lucru’, pe care se va urca si monta stent-ul.

1. Se pune in evidenta stenoza
2. Se trece de stenoza cu un cateter ghid
3. Se realizeaza o injectare locala de substanta de contrast
4. Se incepe plasarea stent-ului
5. Se finalizeaza montarea stent-ului
6. Se realizeaza injectarea de control, cu recalibrarea optima a sinusului venos
7. Repetarea manometriei dupa plasarea stent-ului
Aceste etape sunt redate in imaginile de mai jos:

Dupa procedura

Dupa stenting, pacientul va petrece cateva ore in serviciul de terapie intensiva pentru monitorizare.

Aparitia unei dureri in spatele urechii de partea cu stent-ul este de asteptat. Aceasta se remite de obicei in orele sau zilele ce urmeaza procedurii, fiind cauzata de presiunea stent-ului la nivelul durei mater cerebrale.

Internarea dureaza de obicei 2-3 zile, pentru a permite pacientului sa isi revina dupa analgo-sedare, sa se verifice locurile de punctie si sa se controleze cefaleea, daca apare.

> 8 mmHg

Diferenta de presiune de la care se propune formal procedura de stenting venos

60%

Procentul de persoane care resimt o durere in spatele urechii de aceeasi parte cu stentul dupa procedura. Durerea trece in decurs de ore/zile.

La distanta

Hipertensiunea intracraniana idiopatica este o boala cronica si necesita urmarirea periodica a pacientilor.

Aceasta se realizeaza:

La 1 luna: examen oftalmologic complet. Vezi Sectiunea : Semne si Simptome in Hipertensiunea Intracraniana. Ulterior, intervalul de urmarire va fi stabilit de catre medicul oftalmolog.
La 3 luni: examen clinic si angioCT cerebral cu faza venoasa
3 luni +: oricand se schimba caracterul cefaleei sau pacientul se reagraveaza, acesta trebuie evaluat clinic si eventual propuse investigatii de control.

" Stenting-ul venos are ca scop ameliorarea circulatiei venoase cerebrale, intrerupand cercul vicios din hipertensiunea intracraniana idiopatica. "

Concluzie

Stenting-ul venos este tratamentul de prima linie pentru hipertensiunea intracraniana idiopatica. Acesta este precedat de o pregatire farmacologica atenta; este caracterizat de etape procedurale clar delimitate si este urmat de controlul periodic al pacientului, pe plan oftalmologic, imagistic si clinic.

Doresti sa te programezi?

Daca exista o suspiciune de hipertensiune intracraniana sau daca crezi ca prezinti simptome si semne de hipertensiune intracraniana, programeaza-te acum la un consult.