Ecografia vaselor cervicale și cerebrale este o parte esențială a bilanțului în cazul accidentului vascular cerebral (AVC) ischemic.

Aceasta ne oferă informații despre încărcarea ateromatoasă a arterelor carotide și vertebrale, sub forma plăcilor de colesterol. Putem descrie morfologia plăcilor de aterom (plăci „dure” sau plăci „moi”) și putem aprecia gradul de îngustare (stenoză) pe care acestea îl pot produce în interiorul vaselor.

Stenozele (îngustările) carotidiene reprezintă una dintre cauzele principale de AVC ischemic la adult. Acestea sunt prezente la aproximativ 5–10% dintre persoanele cu vârsta peste 60 de ani și pot determina AVC fie prin reducerea debitului de sânge către creier, fie prin desprinderea unor fragmente de placă care sunt purtate de torentul sanguin către vasele cerebrale sau retiniene, pe care le pot obstrua (fenomen numit embolie).

Descoperirea acestor stenoze ne oferă oportunitatea de a interveni rapid: inițial prin tratament medicamentos și, ulterior, dacă este necesar, prin realizarea angioplastiei cu stent carotidian.

Stentingul carotidian se realizează, în general, pentru stenoze de peste 50% (adică reducerea calibrului vascular cu cel puțin jumătate). Înaintea procedurii și ulterior acesteia, pacientul va primi tratament antiagregant sau anticoagulant pentru a preveni formarea unui cheag pe stent și pentru a permite organismului să îl tolereze fără a declanșa tromboză. Mai multe informații despre această procedură pot fi găsite în secțiunea Stenting carotidian.

În stenozele sau ocluziile carotidiene, necesitatea stentingului carotidian poate fi evaluată și în funcție de modul în care vasele de la baza creierului compensează absența fluxului printr-o arteră carotidă. Această rețea de vase anastomotice (cu legături între ele) se numește poligonul Willis și poate fi explorată prin ecografie Doppler transcraniană.

Acest tip de ecografie permite vizualizarea vaselor cerebrale și oferă informații despre viteza și direcția fluxului sanguin. Un medic experimentat poate analiza modul în care creierul redistribuie sângele dintr-o zonă în alta, contribuind astfel la decizia de stenting carotidian sau, în anumite cazuri, intracranian.